marți, 27 decembrie 2016

Sezonul 1 - Episodul 2 - Veşnica întrebare - De ce medicină?

Trebuie să încep prin a spune că decizia de a mă apuca de un blog am luat-o aseară pe la 23 şi după ce am făcut postarea de debut am început să mă întreb dacă o sa fiu în stare să mă ţin de el. Eu sper că da, dar deh, rămâne de văzut.

Un alt lucru important pe care simt nevoia să vi-l spun e că sunt la început...din toate punctele de vedere. Nu am trecut nici prin admitere, nici prin vreun an de facultate, nimic. Doar prin 3 ani jumate de liceu. Asa că poate vă întrebaţi acum : pentru ce să urmăresc acest blog? Să fiu sinceră, nu prea ştiu. Dar un lucru e sigur. Dacă vreţi să aflaţi chestii despre pregătirea pentru admitere, despre alţi oameni care se pregătesc pentru asta, despre emoţiile examenului şi mai apoi despre ce înseamnă să fii student, mai aruncaţi din când în când câte un ochi pe aici (băgaţi un bookmark rapid acolo sus în bară).

Acum că am lămurit şi scopul acestui minunat blog să trecem la tema pe care v-am propus-o pentru azi. De ce vreau la medicină?
Pentru a trece repede în revistă deicticele temporale ale acestei poveşti ar fi cazul să vă spun că prima dată când mi-a trecut prin cap să dau medicină a fost în clasa a 7-a când am început să învăţ câte ceva la biologie. Până atunci voiam să fiu ba dresoare de delfini (idee care a apărut în urma vizionării unei emisiuni în care....well, erau dresaţi delfini), ba avocat (inspirată de o telenovelă în care drama reprezenta 99,99% iar meseria în sine restul; vă las pe voi să faceţi calculul).

Dar a venit un moment în care, citind despre sistemul nervos (care, dacă nu mă înşel, se află printre primele capitole ale manualului de bio) am simţit o atracţie reală faţă de acest domeniu. Atunci am zis pentru prima dată că eu o să fiu medic când mă fac mare. Şi de atunci, timp de 5 ani, nu am mai vrut nimic altceva. E drept că până printr-a 10-a - a 11-a nu prea ştiam cu ce se mănâncă medicina şi nimeni nu-şi bătea capul să-i explice unui copil de 13-14 ani tot ce presupune acest drum.

Încet, încet, ba de la televizor, ba de la prieteni şi familie am început să aflu tot felul de lucruri : că e greu, că e mult de învăţat, că taxa e mare dacă nu reuşeşti să te menţii la buget, că nu o să ai viaţă socială, că o să-ţi faci o familie mult mai târziu (asta dacă o să îţi mai faci), că nu sunt posturi sau dacă sunt salariile sunt mizere, că până ajungi să fii pe picioarele tale o să fii trecut de prima tinereţe şi tot felul de alte încurajări din acestea superbe. Şi totuşi, oricâte lucruri rele citeam sau auzeam ceva tot mă îndemna să o apuc pe acest drum. În plus, mă gândeam eu, dacă aşa proastă e situaţia de ce vor atât de mulţi tineri să dea la medicină, de ce sunt dispuşi să facă atâtea sacrificii?

Am ajuns la concluzia că exista trei răspunsuri posibile la această întrebare.
  1. Pentru bani n străinătate evident)
  2. Pentru că mami şi tati sunt doctori şi e normal ca odrasla lor să le calce pe urme
  3. Pentru că asta îşi doresc cu adevărat şi pentru că nu se văd făcând altceva în ţara asta pli de "posibilităţi"
Eu mă încadrez în a treia categorie. De ce? Pentru că nu-mi doresc să plec din ţară, ci vreau să stau aici şi să arăt că se poate şi altfel, că poţi vorbi cu un medic fără a-i strecura discret şi inocent plicul in buzunar. Ştiu că sună a promisiuni electorale dar am avut câteva experienţe dezamăgitoare cu medicii din această ţară (poate o să vă povestesc într-un alt episod despre asta dacă vreţi) şi ultimul lucru pe care mi-l doresc este să ajung ca ei. Nu am nevoie de vile, maşini de fiţă, blănuri sau mai ştiu eu ce alte luxuri. Vreau doar să-mi fac meseria bine şi să aud oamenii spunând într-o zi că au venit la mine pentru că X le-a spus că nu şi-a golit buzunarele în faţa mea şi, culmea, am mai făcut şi treabă bună.

But one step at the time. Întâi să mă văd intrată la facultate.
Aştept orice fel de comentariu :D nu vă sfiiţi.

Cam atât pentru moment.
Mersi că m-aţi băgat în seamă!

luni, 26 decembrie 2016

Sezonul 1- Episodul 1- Pilot

Bună!
Uhm.....probabil te aşteptai la un blog super mişto cu o groază de detalii despre facultatea de medicină,  cu recomandări,  păreri şi tot tacâmul. Păi nu e. Dar asta va fi după ce,  ştii tu, voi ajunge la medicină. 

Dar ce nepoliticoasă sunt. Nici nu m-am prezentat. Numele meu e Cezara și sunt într-a 12-a (unexpected?).  Şi vreau sã dau la medicină (hai că la asta sigur nu te-ai aşteptat). Da,  chiar vreau!
Şi mai vreau ceva. Să scriu despre asta,  chit că o să citim doar eu şi mama acest blog (ce să-i faci? solidaritate feminină).
Fără alte introduceri inutile vă voi spune ce are să se întâmple cu această pagină după ce mă voi pune serios pe treabă. Va deveni jurnalul meu de călătorie în acest lung voiaj către titlul de medic. 

M-am gândit că dacă tot n-am ţinut eu niciodată un jurnal,  să 'țin' măcar un blog că 'e la modă'. Nu o să vă dau reţete pentru a intra la medicină,  pentru a trece examenele din anul I sau pentru a învaţa într-o sesiune câţi alţii într-un semestru,  ci o sa vă împărtăşesc experienţele mele, sentimentele,  gândurile,  fricile şi bucuriile aferente fiecărei părți din acest drum la care am pornit.
Îmi doresc să găsiţi aici idei care să vă inspire, informaţii care să vă folosească  şi, nu în ultimul rând, un om care să înţeleagă prin ce treceţi. 

Cam atât pentru moment.
Mersi că m-aţi băgat în seamă!